TRADITII SI OBICEIURI DIN TRANSILVANIA

Traditii de iarna. Craciunul si Anul Nou in Transilvania

In Ardeal, sarbatorile de iarna debuteaza pe 6 decembrie, de ziua Sfantului Nicolae, cand copiii cuminti primesc cadouri in ghetute, iar fetele framanta aluatul pentru placinte. Seara, tinerii din sat se intalnesc si petrec pana in zori. Pe vremuri, de Sfanta Lucia, pe 13 decembrie, barbatii indeplineau un ritual menit sa protejeze gospodaria de rele: mergeau prin casa purtand o tava cu jar, in care erau puse cateva crengute.

In satele transilvanene, pregatirile pentru Craciun incep din timpul postului; pana atunci, barbatii au grija sa termine muncile campului si asigura proviziile pentru perioada sarbatorilor. Femeile se reunesc in sezatori, unde torc si cos, pregatind straie festive si tesaturi folosite pentru decorarea casei. Tinerele primesc sfaturi, asculta povesti cu talc si descopera intamplarile vietii rurale. Intalnirile sunt prilejuri de a transmite noii generatii proverbe, cantece populare, obiceiuri si mestesuguri.

Ardelenii pastreaza o legenda legata de aceasta sarbatoare, potrivit careia Iisus s-a nascut in curtea unui evreu foarte bogat si hain, pe nume Craciun. In noaptea nasterii, sotia acestuia i-a oferit adapost Fecioarei Maria in grajd. Se spune ca, maniat de cele intamplate fara stirea lui, Craciun i-a taiat mainile femeii. Induiosata, Fecioara i le-a lipit la loc si le-a transformat in aur. Dupa ce a vazut minunea, barbatul si-a cerut iertare in genunchi, astfel ca sarbatoarea nasterii Mantuitorului ii poarta numele.

Cel mai important obicei al Craciunului este colindatul. Primii vestitori ai sarbatorii sunt copiii, care pornesc din poarta-n poarta, primind in schimbul urarilor nuci, mere, covrigi si bani. Baietii tineri, necasatoriti, merg cu Steaua, cu Ţurca si cu Viflaimul. La jocul caprei pot participa si barbatii; cel costumat in capra este insotit de un instrumentist si de mut, un personaj mereu pus pe sotii. Acesta strica lucruri prin gospodarie sau murdareste fetele cu cenusa si este considerat necurat; odinioara, daca se intampla sa moara pana la Boboteaza, era inmormantat in afara cimitirului, fara slujba religioasa. Mutul isi pierde aura negativa si reintra in randul credinciosilor doar dupa ce se spovedeste.

Tinerii care merg cu Viflaimul poarta cu ei o constructie mica din lemn, in forma de biserica, in interiorul careia pun lumanari si figurine, refacand scena nasterii Mantuitorului. Pentru a nu avea parte de ghinion, gazdele ii rasplatesc pe colindatori cu bani. La casele cu fete de maritat sunt asteptate cetele de flacai. In Campia Transilvaniei si in Nasaud, baietii se strang intr-o casa pentru a repeta colindele. Fiecare membru trebuie sa aduca o cantitate de ovaz sau orz; boabele sunt puse la incoltit, iar faina rezultata este fermentata pentru a obtine bere. In Sibiu, ceata beraşilor este inlocuita de butea junilor, obicei prin care baietii mergeau prin sat cu un butoi si colectau vin pentru sarbatori.

Traditii de Paste in Transilvania

Sarbatoarea Pastelui este celebrata prin traditii specifice comunitatilor care locuiesc in Ardeal. Credinciosii respecta cu strictete Postul mare si incearca sa duca la bun sfarsit activitatile gospodaresti: pamantul este arat si semanat, casele sunt varuite si curatate, se pregatesc hainele noi. Inaintea inceperii postului, sasii dau o ultima petrecere, numita Fărşang, cu scopul de a indeparta spiritele malefice si pentru a atrage norocul. In Joia sau Vinerea Mare, femeile vopsesc ouale si prepara pasca.

In ziua de sambata, in unele zone din Transilvania, baietii impodobesc brazi pe care ii lasa in curtile fetelor de maritat. Tinerele ii privesc pe furis si ii rasplatesc a doua zi de Paste, cand acestia vin la stropit. In noaptea de Inviere, credinciosii participa la slujba si iau lumina sfanta. In biserica se realizeaza o mica sceneta care le reprezinta pe mironosite mergand la mormantul lui Iisus. Dimineata, toti membrii familiei se spala cu apa proaspata, in care pun un ou rosu, un ban de argint si un fir de busuioc. In prima zi de Paste, rudele se reunesc in jurul mesei, ciocnind oua si savurand delicioasele preparate din miel. Exista superstitia ca vei avea noroc daca prima persoana care intra in casa este un barbat. De asemenea, se spune ca celui care doarme in aceasta zi i se va strica fanul.

Traditii de nunta in Transilvania

In Transilvania, nunta este un ritual incarcat de traditii care au scopul sa marcheze formarea noii familii si integrarea acesteia in comunitate. Inainte de toate, feciorul trebuie sa o peteasca pe fata, cerandu-le parintilor ei acordul pentru casatorie. De regula, baiatul este insotit de familie si prieteni; in trecut, daca el nu era sigur ca fata il placea, trimitea la casa ei petitori, cunoscuti pentru puterea lor de convingere. Petitul implica si organizarea unei mese, la care cei doi tineri trebuie sa manance din aceeasi farfurie. In aceasta zi se stabilesc data logodnei si a nuntii, iar parintii se pun de acord asupra zestrei si discuta despre petrecerea de nunta. In satele romanesti, zestrea este un element extrem de important in realizarea casatoriei deoarece reflecta statutul social al celor doua familii, implicit al tinerilor care urmeaza sa-si uneasca destinele. Fetele sarace isi gaseau mai greu un partener, ramanand de multe ori singure. Cele instarite detineau animale, pamant, bani si faimoasa lada de zestre, care continea haine, prosoape, covoare si tot felul de tesaturi necesare unei gospodarii. Inainte de nunta, fratii miresei sau cativa flacai din sat mutau lada in casa mirilor.

Traditii din timpul anului in Transilvania

Ziua Ursului este serbata in satele din Ardeal la 40 de zile dupa Craciun, pe 2 februarie. In aceasta zi oamenii incearca sa prezica vremea. Se spune ca daca ursul iese din barlog si se sperie de umbra lui, va ramane in adapost pentru inca sase saptamani, ceea ce inseamna ca iarna se va prelungi. Daca ramane insa afara, acesta este semnul ca primavara se apropie.

Boul instrutat este o traditie realizata in apropierea sarbatorii Rusaliilor pentru a feri recoltele de furtuni si grindina. Un bou impodobit cu flori, panglici si clopotei este plimbat pe ulitele satului, insotit de oameni mascati. Batranii spun ca animalul este astfel inzestrat cu forte magice, menite sa le apere gospodariile.

Buzduganul de la seceris este un obicei popular specific satului Cârţa (jud. Sibiu). Intr-o zi din luna iulie, satenii imbraca straie de sarbatoare si merg pe camp, unde ii invata pe tineri cum sa taie spicele de grau si cum sa lege snopii. Acestia sunt asezati unii peste altii in forma de buzdugan si purtati prin sat, unde femeile il stropesc cu apa proaspata, ca semn al prospetimii si prosperitatii.